Cine a luat-o razna?- Octavian Paler

In clipa de fata, ar fi de luat in calcul, cred, doua ipoteze privind evolutia crizei din PSD.

Senatorul Antonie Iorgovan a informat opinia publica, saptamana trecuta, ca „PSD a luat-o razna“. Si desi, in genere, am mari dificultati sa-l iau in serios pe d-l Iorgovan, de data aceasta inclin sa-i dau dreptate.

Cu o precizare, insa: PSD n-a luat-o razna in ultimul an, dupa pierderea alegerilor. PSD s-a nascut cu o identitate falsa. Si cand se numea FDSN, si cand se numea PDSR, el nu era decat formal (si pentru Internationala socialista!) un partid de stanga. Ca sa folosesc o opinie a d-lui Ioan Rus, care nu poate fi banuit ca vorbeste, ca mine, „din afara“, PSD e o veche amestecatura de „barbati“ si de „curve“. Adica, mai pe romaneste, un „bordel politic“ in care au nimerit (din greseala, din calcul sau din oportunism) si niste barbati; un bordel care, in loc sa-si puna, in mod onest, clasicul felinar rosu la poarta, a infipt intr-o glastra „trei trandafiri“. Intr-un singur sens PSD „a luat-o razna“ in ultimul an. „Barbatii“ din acest bordel politic (atatia cati sunt) au inceput sa se simta prost. Si dau semne de nervozitate. Ceea ce inseamna ca, in clipa de fata, ar fi de luat in calcul doua ipoteze privind evolutia crizei din PSD. Prima: Barbatii din PSD vor lua curvele de guler si le vor arunca afara in strada. A doua: Curvele din PSD se vor costuma in barbati si ne vor vorbi, in travesti, despre castitate, adica despre mila care ii copleseste pe noii ciocoi de cate ori se gandesc la cele peste zece milioane de saraci din Romania.

Bine, dar ce vor face „barbatii“ in aceasta situatie? as putea fi intrebat. Neavand ambitii oraculare, nu ma hazardez sa dau un raspuns. Si in privinta aceasta, exista doua posibilitati. Prima: Barbatii din PSD vor renunta sa mai fie barbati si, dupa un vechi obicei al pamantului, vor tine isonul curvelor. Pretextul? Apararea bordelului politic cu trei trandafiri la poarta de atacurile adversarilor. A doua: Barbatii din PSD vor pricepe ca PSD trebuie sa iasa nu dintr-o „utopie“ (utopia este un ideal generos, dar irealizabil), ci dintr-o „minciuna“; si ca Romania are nevoie de un partid autentic de stanga, care sa preia asteptarile celor peste zece milioane de romani care traiesc in saracie sau in saracie extrema.

Dar, oare, numai PSD „a luat-o razna“? Numai PSD a compromis in acesti ani ideea de „politica“ si, prin asta, democratia? Numai PSD a dat capitalismului, pe malurile Dambovitei, o imagine hidoasa, facandu-i pe multi romani sa creada ca toate averile adunate dupa ’89 sunt putrede, obtinute pe cai necinstite? Numai PSD si-a batut joc de lege, de statul de drept? Numai PSD sponsorizeaza, in prezent, extremismul din Romania? Numai PSD ii impinge pe tot mai multi romani sa-si ia lumea in cap, sa plece in bajenie, deoarece acasa nu mai au nici o speranta? Numai PSD poarta vina absenteismului fara precedent, semnalat de ultimele sondaje, ceea ce inseamna ca starea de lehamite devine endemica si ca milioane de romani nu se mai simt reprezentati de sloganul „poporul suveran“, exasperati sau ingretosati de circul pe care li-l ofera politica? Tabara „portocalie“ n-a luat-o si ea razna? Nu ne-a dovedit ca sub stindardul „Dreptate si Adevar“ se minte de ingheata apele (dau un singur exemplu: Tariceanu), iar Justitia e tratata ca o servitoare, convocata prin „secretara“ la Palatul Victoria?

Eu, unul, as avea mai multe de reprosat d-lor Basescu si Tariceanu decat „curvelor“ din PSD. In legatura cu PSD, n-am avut nici o iluzie. Am stiut demult la ce ne putem astepta din partea unora ca Mitrea sau ca Hrebenciuc. Pe Basescu si pe Tariceanu, insa, i-am luat in serios la ultimele alegeri, invingandu-mi rezervele (nu putine si nu marunte!) care ma indemnau sa nu ma duc la vot. In consecinta, i-am votat. Si am facut-o cu o dubla speranta: pe de o parte, speram ca vom avea de-a face cu o demagogie ceva mai „pudica“ (m-am inselat: de cate ori am prilejul s-o aud pe d-na Norica Nicolai, descopar un Catavencu in varianta feminina) si, pe de alta parte, speram sa vad, macar, blocat „sistemul ticalosit“, nu dus mai departe cu alti interpreti.

Vorbesc, deci, in calitate de individ care se considera tras pe sfoara. Spun asta ca sa le dau o explicatie celor care ma socotesc „negativist“ ori „neconstructiv“. Ca orice „dezamagit“, as putea afirma, desigur, ca d-nii care ne conduc sunt „prea mici“, ca politicieni, pentru a intelege cat de mare e primejdia prin care trece Romania azi. Dar important e, poate, sa vedem „marea“ nu „spuma valurilor“. Intr-un interviu recent din „Adevarul“, profesorul Florin Constantiniu sustinea ca „in cazul nostru se poate vorbi de «sfarsitul istoriei»“ (o formula celebra a lui Fukuyama). Nu vreau sa-l combat pe cunoscutul istoric, mai ales ca si in mintea mea a mijit de ceva timp aceeasi teama, numai ca n-am avut curajul s-o recunosc public. Voi remarca, totusi, si eu ca adeptii autohtoni ai „corectitudinii politice“ lauda patriotismul, cand e vorba despre cel al americanilor, si il taxeaza drept „nationalism“, cand el se refera la ceea ce a mai ramas din identitatea noastra. Ma intreb, insa: „Barbatii“ (cati mai sunt, daca sunt) din politica n-ar trebui sa aiba si nelinisti care depasesc carierele lor?

Ultima iluzie e sa crezi ca nu mai ai nici o iluzie. Iata ca paradoxul se confirma. Eu mai am, inca, iluzii. Sau, poate, am luat-o razna? •

www.cotidianul.ro