Revista Presei

Andrei Sava

Monday, January 30, 2006

'My love is like a raven' - Mircea Cartarescu

Draga cititorule, am sa-ti fac azi o mare rugaminte. As vrea sa uitam, impreuna, pentru zece minute, de averile lui Nastase, de afacerile lui Copos, de mistretii lui Tiriac, de uratenia si murdaria lumii in care traim, de necazurile noastre de toate zilele. In loc de toate astea as vrea sa-ti spun acum o poveste frumoasa. Frumoasa nu pentru ca am s-o scriu eu frumos pentru tine – de fapt, eu doar am s-o consemnez minimal –, ci pentru ca este adevarata. Am citit tone de literatura, povesti de toate mainile si de toate felurile, de la povesti cu taranci care nasc pe camp la povesti cu femei care-si iau zborul infasurate-n cearceaful pe care l-au intins pe sarma. De fiecare data am simtit, ca un fior, cand povestea a fost adevarata. Cea care urmeaza mi-a fost spusa de un prieten, intr-o seara de iarna, in indepartata Viena. Pe masa mea de brad, in mansarda unde locuiam, erau doua pahare cu bere si un masiv aparat Nikon pe a carui lentila grea, indreptata spre fereastra, se vedea o geana de violet.

Cu doi ani in urma, prietenul meu a plecat la Berlin pentru catava vreme, ca sa-si aduca niste lucruri din fosta lui locuinta. Era o iarna adanca si stralucitoare. Neavand nimic de facut, si-a luat aparatul foto si a iesit in oras ca sa faca poze. A mers in Tiergarten, unde in dimineata aceea soarele era orbitor. Destui oameni in parc, unii plimbandu-se, altii facand jogging, femei pe banci, aplecate peste carucioare de copii... O multime de corbi mari, cu ciocuri masive, pasind grav prin zapada... Amicul meu inghitea aerul rece si vana imagini, rasucindu-se in vant si prinzand aici un platan incarcat de zapada, cu un frumos efect de lentila datorat soarelui piezis, acolo vreun copilas infofolit, incercand sa se suie pe o banca... Mainile rosii ii inghetasera pe corpul negru, metalic, al aparatului.
Deodata, vede cu coada ochiului ceva neobisnuit. Se intoarce si ramane brusc nemiscat, temandu-se sa si rasufle. Un corb masiv, solemn, sarise brusc pe umarul unei femei tinere si ramasese acolo, profilat pe zapada, privind cu ochiul sau negru obrazul femeii. Aceasta, cu umerii infasurati intr-un sal cu franjuri, se speriase la inceput, dar, vazand cum un tanar cu aparat foto ii face semne disperate sa nu se miste, incremenise cu un zambet pe jumatate amuzat, pe jumatate resemnat, pozandu-i cu corbul pe umar. Pasarea zburase apoi intre ei, amicul meu ii multumise femeii si mersese mai departe pe alee, pozand un cuplu in varsta abia tarandu-si pasii pe langa banci, un flasnetar cu o mare pisica gri intr-un paner si cu un prepelicar adulmecand langa el, iar dimineata se varsase intr-o amiaza cu arome de imbiss-uri.

Tanarul se-ntorsese la Viena, se aruncase in proiectele lui de arhitectura, in viata lui de om singur care mananca sandviciuri si doarme doua ore pe noapte, in muzica lui care mergea nonstop, chiar si cand el nu era acasa... In marunte povesti amoroase ce se terminau, de regula, cu un one-night-stand. Trecusera astfel doi ani goi, cum fusesera toti cei zece de cand se stabilise in orasul imperial.
De curand, pe un santier, cunoscuse o decoratoare nemtoaica pe care, intr-un moment mort, o invitase la o cafea. Au discutat despre filme si despre blog-uri. Au trecut la povesti personale si la pareri despre viata. Au continuat sa se vada cateva zile, pana cand, teribil de indragostiti, au ajuns inevitabil in patul prietenului meu din Viena. Pe cand se-nsera si stateau goi unul langa altul, tanarul a scos o cutie cu pozele sale cele mai reusite, aratandu-i-le cate una iubitei sale, care fuma respirand linistit. Deodata ea se ridica insa in capul oaselor, cu o poza intre degete: "Pai, asta sunt eu! E de necrezut!". Se privira o clipa uluiti peste fotografia cu o femeie tinand un corb pe umar, apoi se-nfiorara ca in fata unui lucru teribil de frumos, al unei frumuseti insuportabile si chinuitoare. Nu recunoscura nici acum, in chipurile lor, fotograful si femeia de pe banca din Tiergarten, desi ea isi amintea la fel de bine ca si el scena de acum doi ani. "Mircea", imi spuse amicul, lasand jos paharul cu bere, "oricum ai lua-o, statistic sau in orice alt fel, ceea ce ni s-a intamplat nu putea sa se-ntample. Dac-ar fi fost intr-un film sau intr-un roman, ar fi fost considerat complet neverosimil...".
Dupa inca doua-trei zile de intalniri pasionate, femeia se intorsese in Dusseldorful in care locuia impreuna cu sotul ei. Mai vorbisera o vreme pe Yahoo Messenger si apoi totul se terminase definitiv. Iar eu, ascultandu-l pe prietenul meu, care tacuse si privea fix aparatul de fotografiat de pe masa, nu ma puteam gandi decat la un vers din Bob Dylan, pe care-am si-nceput sa-l fredonez, pe cand seara cadea ca intr-un faimos tablou: "My love is like a raven/At my window, with a broken wing"...

www.jurnalul.ro

Cine a luat-o razna?- Octavian Paler

In clipa de fata, ar fi de luat in calcul, cred, doua ipoteze privind evolutia crizei din PSD.

Senatorul Antonie Iorgovan a informat opinia publica, saptamana trecuta, ca „PSD a luat-o razna“. Si desi, in genere, am mari dificultati sa-l iau in serios pe d-l Iorgovan, de data aceasta inclin sa-i dau dreptate.

Cu o precizare, insa: PSD n-a luat-o razna in ultimul an, dupa pierderea alegerilor. PSD s-a nascut cu o identitate falsa. Si cand se numea FDSN, si cand se numea PDSR, el nu era decat formal (si pentru Internationala socialista!) un partid de stanga. Ca sa folosesc o opinie a d-lui Ioan Rus, care nu poate fi banuit ca vorbeste, ca mine, „din afara“, PSD e o veche amestecatura de „barbati“ si de „curve“. Adica, mai pe romaneste, un „bordel politic“ in care au nimerit (din greseala, din calcul sau din oportunism) si niste barbati; un bordel care, in loc sa-si puna, in mod onest, clasicul felinar rosu la poarta, a infipt intr-o glastra „trei trandafiri“. Intr-un singur sens PSD „a luat-o razna“ in ultimul an. „Barbatii“ din acest bordel politic (atatia cati sunt) au inceput sa se simta prost. Si dau semne de nervozitate. Ceea ce inseamna ca, in clipa de fata, ar fi de luat in calcul doua ipoteze privind evolutia crizei din PSD. Prima: Barbatii din PSD vor lua curvele de guler si le vor arunca afara in strada. A doua: Curvele din PSD se vor costuma in barbati si ne vor vorbi, in travesti, despre castitate, adica despre mila care ii copleseste pe noii ciocoi de cate ori se gandesc la cele peste zece milioane de saraci din Romania.

Bine, dar ce vor face „barbatii“ in aceasta situatie? as putea fi intrebat. Neavand ambitii oraculare, nu ma hazardez sa dau un raspuns. Si in privinta aceasta, exista doua posibilitati. Prima: Barbatii din PSD vor renunta sa mai fie barbati si, dupa un vechi obicei al pamantului, vor tine isonul curvelor. Pretextul? Apararea bordelului politic cu trei trandafiri la poarta de atacurile adversarilor. A doua: Barbatii din PSD vor pricepe ca PSD trebuie sa iasa nu dintr-o „utopie“ (utopia este un ideal generos, dar irealizabil), ci dintr-o „minciuna“; si ca Romania are nevoie de un partid autentic de stanga, care sa preia asteptarile celor peste zece milioane de romani care traiesc in saracie sau in saracie extrema.

Dar, oare, numai PSD „a luat-o razna“? Numai PSD a compromis in acesti ani ideea de „politica“ si, prin asta, democratia? Numai PSD a dat capitalismului, pe malurile Dambovitei, o imagine hidoasa, facandu-i pe multi romani sa creada ca toate averile adunate dupa ’89 sunt putrede, obtinute pe cai necinstite? Numai PSD si-a batut joc de lege, de statul de drept? Numai PSD sponsorizeaza, in prezent, extremismul din Romania? Numai PSD ii impinge pe tot mai multi romani sa-si ia lumea in cap, sa plece in bajenie, deoarece acasa nu mai au nici o speranta? Numai PSD poarta vina absenteismului fara precedent, semnalat de ultimele sondaje, ceea ce inseamna ca starea de lehamite devine endemica si ca milioane de romani nu se mai simt reprezentati de sloganul „poporul suveran“, exasperati sau ingretosati de circul pe care li-l ofera politica? Tabara „portocalie“ n-a luat-o si ea razna? Nu ne-a dovedit ca sub stindardul „Dreptate si Adevar“ se minte de ingheata apele (dau un singur exemplu: Tariceanu), iar Justitia e tratata ca o servitoare, convocata prin „secretara“ la Palatul Victoria?

Eu, unul, as avea mai multe de reprosat d-lor Basescu si Tariceanu decat „curvelor“ din PSD. In legatura cu PSD, n-am avut nici o iluzie. Am stiut demult la ce ne putem astepta din partea unora ca Mitrea sau ca Hrebenciuc. Pe Basescu si pe Tariceanu, insa, i-am luat in serios la ultimele alegeri, invingandu-mi rezervele (nu putine si nu marunte!) care ma indemnau sa nu ma duc la vot. In consecinta, i-am votat. Si am facut-o cu o dubla speranta: pe de o parte, speram ca vom avea de-a face cu o demagogie ceva mai „pudica“ (m-am inselat: de cate ori am prilejul s-o aud pe d-na Norica Nicolai, descopar un Catavencu in varianta feminina) si, pe de alta parte, speram sa vad, macar, blocat „sistemul ticalosit“, nu dus mai departe cu alti interpreti.

Vorbesc, deci, in calitate de individ care se considera tras pe sfoara. Spun asta ca sa le dau o explicatie celor care ma socotesc „negativist“ ori „neconstructiv“. Ca orice „dezamagit“, as putea afirma, desigur, ca d-nii care ne conduc sunt „prea mici“, ca politicieni, pentru a intelege cat de mare e primejdia prin care trece Romania azi. Dar important e, poate, sa vedem „marea“ nu „spuma valurilor“. Intr-un interviu recent din „Adevarul“, profesorul Florin Constantiniu sustinea ca „in cazul nostru se poate vorbi de «sfarsitul istoriei»“ (o formula celebra a lui Fukuyama). Nu vreau sa-l combat pe cunoscutul istoric, mai ales ca si in mintea mea a mijit de ceva timp aceeasi teama, numai ca n-am avut curajul s-o recunosc public. Voi remarca, totusi, si eu ca adeptii autohtoni ai „corectitudinii politice“ lauda patriotismul, cand e vorba despre cel al americanilor, si il taxeaza drept „nationalism“, cand el se refera la ceea ce a mai ramas din identitatea noastra. Ma intreb, insa: „Barbatii“ (cati mai sunt, daca sunt) din politica n-ar trebui sa aiba si nelinisti care depasesc carierele lor?

Ultima iluzie e sa crezi ca nu mai ai nici o iluzie. Iata ca paradoxul se confirma. Eu mai am, inca, iluzii. Sau, poate, am luat-o razna? •

www.cotidianul.ro

Monday, September 12, 2005

Nights.ro Revista - Valencia

19 februarie 2001 - data la care se nastea primul „magazin online de cultura clubbing”, primul Web site din Romania destinat informarii si prezentarii de evenimente de gen. Un site care a fost conceput si construit in numai o saptamana.
Timp de 4 ani, Nights.ro a stat alaturi de tot ce a insemnat clubbing. Fie ca organizator, partener sau invitat, fie pur si simplu ca si client.
De la prima formula a site-ului si pana astazi s-au scurs mai multe variante. Au aparut rubrici noi, astazi deja consacrate, precum „party pics” si au disparut altele (vezi „articole”, inlocuite in timp cu forum-ul).
Intre timp, pe piata autohtona au mai aparut cateva site-uri dedicate acestui segment. Acestea respecta, in linii mari, continutul si, poate, layout-ul patentat de noi. Dar aceasta este o alta discutie, pe care prefer sa nu o abordez acum si nici macar in viitor.

Din toamna lui 2001 incepem sa figuram ca parteneri alaturi de principalii jucatori de pe piata, incepand cu The Office si The Mission si terminand cu Hysteria, La Mania si Space.
Ulterior, aparem si „pe sticla”, la Pro Tv, MTV si Prima, la radio, la Pro Fm, Radio 21 si mai tarziu la Kiss Fm. Suntem mentionati si in presa scrisa, in Pro Cinema, FHM si Playboy, iar revista Star preia fotografii de la petreceri. Facem schimb de link-uri cu cele mai importante site-uri autohtone, fiind mentionati si pe site-uri internationale de clubbing, precum ibiza-voice.com.

Aproximativ in aceeasi perioada implementam sistemul de vanzare de bilete online, la pret redus. Daca la inceput vindeam 30 de bilete pentru o editie The Mission, am ajuns ca, la prima sosire a lui Tiesto in Romania, sau la evenimentul Digweed @ Kristal, sa vindem cate 700.
Rand pe rand, luam legatura cu mai toti DJ-ii din Bucuresti, cu cei mai reprezentativi din tara si cu majoritatea cluburilor si organizatorilor de evenimente la nivel national, punand la punct o adevarata baza de date.
In paginile site-ului incep sa isi faca loc prezentari ale unor cluburi de referinta, cum ar fi Space, La Mania, Kudos, Bianco e Nero din Cluj, sau Blu Gin din Baia Mare. Concomitent, prezentam activitatile unor DJ romani importanti, precum Rhadoo, Rosario Internullo, Raoul sau Horace Dan D.

Din 2002 debutam si ca organizatori de evenimente, iesind la rampa cu petrecerea de aniversare „1 an de Night.ro” la club Colours. Ulterior, schimbam locatiile. Petrecere de doi ani @ Studio Martin, urmata, in 2004, de aniversarea gazduita de Kristal Glam Club.
In 2003 percutam piata cu prima editie Nights.ro Awards, o decernare anuala de premii pentru valorile industriei clubbing. Primele doua editii sunt organizate la World Trade Plaza, anul acesta desfasurandu-ne la Kristal. In incercarea de a oferi calitate publicului, invitam DJ de marca, precum Hybrid, Plump Djs, James Holden, Quivver sau Ceballos.

Proiectul „mixul tau pe Nights.ro” se dovedeste a fi o initiativa de succes. Iar daca la inceput au fost prezenti doar cei consacrati, treptat, si-au facut loc si DJ-i in afirmare, ca Pedro, Raresh, Funky, Dan Ene si, recent, Jay Bliss, Maresh si BoraX.
Mai mult, folosind canalul de after-hours pentru promovarea numelor noi de pe piata, reusim, la numai cinci luni de la implicare, sa cream receptivitate la nou. Totul incepe la Magique, prin asocierea cu label-urile Q Level si Love Events si se continua cu evenimente de succes la Nemo. In fata unui public de fiecare data numeros, au performat DJ tineri si talentati, reusind sa se remarce, printre altii, Funky, Marika, Raresh, Seb, Vania sau Jay Bliss.
Continuand in acelasi stil modest, trebuie sa amintim si de recunosterea internationala primita. Nights.ro este mentionat pe coperta Global Underground #026 Bucharest si, ulterior, primeste invitatii la evenimente din tarile vecine, cum ar fi Exit Music Festival 2004 (la Novi Sad, in uniunea statala Serbia si Montenegro), la evenimentele organizare in Kecel si Budapesta si, recent, la evenimentul cu Tiesto din Club Palace, lacul Balaton, toate trei aflate in Ungaria.

3 iunie 2005. Au trecut patru ani, ne-am maturizat si suntem pregatiti sa facem urmatorul pas. Lansam revista Nights.ro. In continuare in intampinarea nevoii de informare, divertisment si cultura clubbing.
Stiam de ce inca din 2001; pe parcurs am identificat cu si pentru cine; ne-am dat seama cum, in 2005.
Ramane la latitudinea voastra sa spuneti daca ne pricepem.

Valencia
www.nights.ro/revista
Revista Nights.ro

Calendare - Marius Tuca

Uneori e mai puternica vara din noi. Alteori, toamna. Ca acum, cand calendarul fiintei e altceva decat calendarul vremii si se amesteca in noi doua stari care se instraineaza una pe cealalta. Nu este o nepotrivire de caracter. E mai degraba o nepotrivire de anotimp, o neintelegere intre doua lumi care rareori se aseamana, doua lumi paralele care deseori creeaza iluzia ca se intalnesc, dar, bineinteles, n-o fac niciodata.




Sufletul nostru prea delicat si primitor uneori, de cele mai multe ori se lasa mai degraba cucerit de toamna decat s-o cucereasca. Daca nu cumva teritoriul asta sensibil al nostru instrainat de atatea ori e proprietatea ei, a toamnei, dintotdeauna si atunci o primeste de fiecare data ca pe o pasare intoarsa din tarile calde.

Intoarsa la cuibul ei, care n-a tradat-o niciodata. Ea nu vine nicicand mai devreme. Ea e intotdeauna, pentru totdeauna in noi. Cu ea incepe si se termina calendarul fiintei noastre, calendarul anotimpurilor noastre. Ea e singurul anotimp care-si face de cap in noi, ea este singurul anotimp care vine si pleaca atunci cand vrea. Ne poate bantui intr-o zi de vara asa cum a fost cea de ieri, cum la fel de bine ne poate bantui prin zapezi sau ghiocei. Si mai cred ca tot cu ea incepe calendarul singuratatii noastre. Niciodata nu suntem mai singuri ca toamna. Noi, in fata noastra goi, singuri si goi, ne cufundam in toamna, zbatandu-ne intre orizontul iertarii si cel al sinuciderii.

Jurnalul National
www.jurnalul.ro

Romanii dau iama pe Net - Jurnalul National

Exista 130 milioane de mentiuni la adresa tarii noastre pe Internet. Suntem mult mai cunoscuti in realitatea virtuala decat bulgarii, care sunt mentionati de 106 milioane de ori, dar mai putin populari decat maghiarii. O cautare pe Google a termenului "Hungary" aduce 138 milioane de rezultate. Numele lui Ion Iliescu apare de 379.000 de ori pe Internet, urmat de Adrian Nastase, cu 376.000 de mentiuni. Traian Basescu apare de 331.000 de ori.

Aventura Romaniei pe Internet a inceput prin 1993. La vremea aceea erau inregistrate doar zece domenii .ro. Intre timp, numarul acestora a ajuns la 108.250. Din estimarile RNC, intre 10% si 15% dintre acestea nu sunt functionale. Unele sunt in constructie, altele au continut, dar nu reusesc sa atraga mai mult de cativa vizitatori pe luna. Multi cumpara domenii pentru a face specula si le pastreaza pana cand o companie mare le ofera o suma frumoasa ca sa-i cedeze dreptul de folosinta. Din datele Trafic.ro, 15.318 site-uri romanesti au avut cel putin un vizitator saptamana trecuta.

UTILIZATORI. Numarul de utilizatori de Internet a crescut spectaculos in ultimele 12 luni. Daca in septembrie 2004 au fost inregistrate 2.244.825 de persoane care au accesat Internetul de pe teritoriul tarii noastre, in iulie 2005 existau 3.961.793 de utilizatori. Recordul a fost atins in aprilie 2005, cand au fost inregistrati 3.989.098 de utilizatori.

Desi romana nu este o limba tocmai usoara pentru straini, luna trecuta au vizitat site-urile mioritice 10.763.338 de persoane din strainatate. Cei mai atrasi de domeniile .ro sunt americanii, care detin 19% din totalul vizitelor. Urmeaza britanicii cu 5%, germanii si canadienii cu 4% si italienii cu 3%. Franta, Olanda, Spania, Suedia, Polonia, Australia si Brazilia au cate doua procente din numarul total de accesari din strainatate. In august, am primit 32 de vizite din Guineea, 26 din Insulele Cook, 22 din Turkmenistan si 10 din Malvine, printre altele.

VIZITE. Potrivit statisticilor oferite de Trafic.ro, cele mai vizitate sunt site-urile mass-media. Acestea au primit 3.132.865 de vizitatori saptamana trecuta. Site-urile de matrimoniale se bucura de un real succes, inregistrand 672.750 de accesari in decurs de 7 zile. Cei care ofera locuri de munca pe Internet au primit aproape o jumatate de milion de vizite. Locurile de unde se poate descarca muzica au fost accesate de 215.514 ori, iar site-urile dedicate spiritualitatii au primit 82.446 de vizite.

Potrivit Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, ultimele statistici existente ofera date referitoare la numarul conexiunilor de acces la Internet, pentru perioada 2003-2004. "Estimarea privind numarul de utilizatori este dificil de realizat, dat fiind faptul ca o conexiune poate fi utilizata de mai multe persoane. Trebuie avut in vedere ca in Romania exista conexiuni in scoli, universitati, locatii de tip Internet-cafe, unde numarul de utilizatori este foarte mare si cu greu poate fi cuantificat", arata ministerul.

CONEXIUNI. La 31 decembrie 2004, in Romania existau 980.000 de conexiuni la Internet, aproape dublu fata de sfarsitul anului 2003. Majoritatea covarsitoare (823.000) era reprezentata de conexiuni dial-up. La acea data se mai inregistrau 87.300 de conexiuni prin cablu, 6.400 prin fibra optica, 15.600 prin radio si 4.100 prin DSL.

Aproape 40% din numarul total de conexiuni la Internet in tara noastra aveau o viteza mai mare de 128 Kbps la sfarsitul anului trecut, potrivit Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii.

Conform studiului eEurope+ publicat in cursul anului 2004, in Romania 7% din respondenti aveau un PC acasa conectat la Internet. Dintre acestia, 78% au utilizat Internetul pentru a cauta informatii, 40% pentru jocuri si muzica, 77% pentru e-mail, iar 33% pentru a accesa forumuri sau grupuri de discutie.

Drepturi specifice utilizatorilor de Internet nu au fost stabilite prin lege. Ei beneficiaza insa de aceleasi drepturi ca toti utilizatorii de servicii de comunicatii, asa cum sunt ele definite in Legea nr. 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice.

FORMULARE ONLINE. Sistemul Electronic National (SEN) reprezinta punctul de acces national la documentele si serviciile administratiei publice centrale si locale. Din aprilie 2004, prin intermediul SEN au fost depuse peste 20.800 declaratii de aproximativ 900 de mari contribuabili din toata tara.

Lista utilizatorilor Formularului Unic a fost stabilita initial prin HG nr. 1085/2003, fiind restransa la marii contribuabili din Bucuresti si judetul Ilfov. Ulterior, la solicitarea Ministerului Finantelor Publice, lista utilizatorilor a fost extinsa la marii contribuabili din toata tara, preluarea acestora in administrare de Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) si inregistrarea lor in SEN urmand a fi efectuata in doua etape: in luna iulie 2005 si in octombrie 2005. Numarul final de utilizatori va fi de aproximativ 1.300, putand varia conform criteriilor de stabilire a marilor contribuabili.


MITURI
Internetul este locul de joaca pentru pusti
Utilizatorii de Internet sunt elevi si studenti
Majoritatea utilizatorilor acceseaza Internetul din icafe-uri
Pe Internet, utilizatorii cauta materiale cu continut erotic, pornografic, fisiere in format MP3, imagini cu Pamela Anderson si cu Monica Barladeanu
Utilizatorii de Internet nu au bani (Sursa Boom.ro)




REALITATE
Numai 9% dintre utilizatori au sub 18 ani
Numai 30% dintre utilizatori sunt elevi si studenti
Numai 17% dintre utilizatori acceseaza Internetul din cafe-uri
Userii cauta stiri (58%), locuri de munca (34%), informatii diverse despre produse si servicii (53%), turism (26%), auto/moto (26%), informatii despre computere/Internet (43%)
81% poseda telefoane mobile, 53% folosesc cel putin un card bancar, 71% au un calculator acasa, 51% au in gospodarie un autoturism, 21% au petrecut cel putin o vacanta peste granita, 16% dintre utilizatori au asigurare de viata si numai 3% nu au bani. (Sursa Boom.ro)




PORTRET DE INTERNAUT
Potrivit unui studiu Arbo media exista doua categorii distincte de useri.

Tineri si foarte tineri – elevi, studenti, care prefera Internetul pentru free mail, Google, divertisment. Si o a doua categorie – Office people, reprezentand oameni tineri, dinamici, din mediul urban, angajati. Astfel, 84% dintre utilizatori poseda un telefon mobil, 81% poseda un computer, 64% dintre acestia au card bancar, 63% dintre utilizatori isi fac cumparaturile la Supermarket-Hypermarket, 62% au un autoturism, 19% dintre ei si-au petrecut cel putin o vacanta in strainatate.

Potrivit unui alt studiu realizat de Boom.ro (si prezentat anul trecut in cadrul Festivalului de Comunicare Digitala Internetics), profilul utilizatorului roman de site-uri business, este urmatorul: 68% utilizatori barbati, 32% femei; 66% dintre ei au studii superioare; varsta: 18-35 ani 73%, 36-55 de ani, 23%. In ceea ce priveste profilul utilizatorului de cotidiene on-line si portaluri: 68% utilizatori barbati, 32% femei; 52% au studii superioare, 38% liceu; varsta: 18-35 de ani, 71%, 36-55 de ani, 20%.

Raporturile se modifica mai mult pentru site-uri de divertisment: 60% barbati, 40% femei; 49% cu studii superioare, 39% liceu; varsta: 18-35 de ani, 72%, 36-55 de ani, 17%.

Pentru utilizatorul de site-uri pentru femei, profilul arata astfel: 21% barbati, 79% femei; studii superioare – 55%, liceu – 39%; varsta: 18-35 de ani: 77%, 36-55 de ani, 16%.



Pionieratul romanesc

DEZVOLTARE. In 12 ani, Internetul a adunat si cateva milioane de utilizatori romani
De la cumpararea unui calculator, "asamblarea" lui pe un birou acasa si pana la conectarea la Internet pot trece astazi cateva ore. Iar daca nu-ti place tipul de conexiune, poti sa alegi intre mai multe optiuni (furnizori, retele etc.) Undeva-candva va ajunge sa cocheteze inevitabil cu moftul. Dar pana a se ajunge aici, exista totusi un fir de istorie. Mai mult, chiar si o "discheta" de gratitudine catre acei entuziasti din institutele de cercetare (o tempora!) care in cetosii ani ’90 se luptau sa "conecteze Romania la Internet". Greu de inteles pentru multi din Romania acelor ani la ce ar folosi Internetul.

INCEPUTURI. Potrivit arhivelor ANISP (Asociatia Nationala a Internet Service Provider-ilor), la 26 februarie 1993, IANA – Internet Asignment Numbers Authority, singura autoritate internationala abilitata sa reglementeze regimul de utilizare a domeniilor, a admis dreptul Romaniei de a inscrie domeniul de nivel inalt in Internet ".ro", adica de a administra un registru national de domenii si de a inregistra domenii sub ".ro". Demersurile incepusera din mai 1992, cand colectivul de retele de la ICI a facut interventia la RIPE – Reseaux IP Europeens pentru inregistrarea domeniului ".ro", pas esential in asigurarea accesului normal la Internet. Accesul la Internet era foarte rudimentar in comparatie cu ceea ce este astazi, sunand pe un telefon din Romania la un punct de acces dial-up din Austria, Germania sau Olanda, folosind modem-uri la viteze care astazi ne fac sa zambim (9,6 kbps era un vis!), adresele de e-mail se terminau cu ".at", ".de" sau ".nl", in functie de punctul de acces din strainatate. De altfel, 1993 a fost anul in care au aparut primii furnizori comerciali de servicii de acces la Internet. EUnet Romania SRL (devenit ulterior KPNQWest Romania) este considerat practic primul ISP comercial (26 iulie 1993). Au urmat printre altele StarNets (astazi Euroweb), neputand fi uitata nici "nebunia" de la Palatul Copiilor din Bucuresti, inceputurile PCnet.


SECURITATE
Conform unui studiu al companiei romanesti Gecad, 20% dintre firmele romanesti investesc mai mult de 10.000 USD pe an pentru securitatea IT. 64,6% au declarat ca investesc anual mai putin de 1.000 de dolari pentru achizitionarea si implementarea de solutii pentru securitate IT. Aproximativ 8,9% din total investesc intre 1.000 si 3.000 de dolari, iar 6,4% intre 3.000 si 10.000 de dolari. Piata de securitate IT la nivel mondial va ajunge de la 17 miliarde de dolari cat era in 2001 la peste 45 miliarde de dolari pana in 2006, potrivit IDC. Veniturile din vanzarea de software pentru securitate ar urma sa creasca in Europa de la 1,2 miliarde de dolari (2002) pana la 1,7 miliarde de dolari in 2006.



PAGUBE DE VIRUSI SI SPAM
Cum sa vorbesti despre Internet fara sa te lamentezi de prezenta virusilor, a viermilor, a spamului? Stam bine la acest capitol, mai ales ca virusii romanesti s-au manifestat "zgomotos" inca de prin 1990. Cu siguranta sunt persoane care isi mai aduc aminte cum prin decembrie 1990 a aparut un virus care infecta anumite fisiere si afisa pe ecran diferite mesaje, printre care se afla si "Jos Iliescu!" sau "Jabberwock, the first romanian political virussian".

In prezent insa, citirea si stergerea unor mesaje nedorite (virusi sau spam) costa firmele romanesti aproximativ 187 milioane de dolari/an, arata un studiu Gecad.

Mesajele electronice nesolicitate reprezinta jumatate din totalul e-mail-urilor primite de o companie, potrivit BitDefender. Asemenea mesaje, denumite generic "spam", se traduc si prin spatiu de stocare utilizat pe serverele de e-mail, trafic intern inutil pentru livrarea lor catre angajati si distragerea atentiei celor care le primesc.

In medie, fiecare utilizator de e-mail pierde zilnic 30 de minute pentru a verifica, sorta si sterge mesajele nesolicitate. In 2004 s-a estimat ca la nivel mondial pierderile provocate de aceste "gunoaie" s-au ridicat la 81,2 miliarde de dolari (o crestere de 56% fata de 2002). In Romania, pagubele provocate de spam au fost estimate la 269,1 milioane de dolari pe an, conform unor date furnizate de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor.



Comertul electronic

E-COMERCE. Cumparaturile online cresc semestrial
Numarul magazinelor virtuale este in crestere, o data cu numarul celor care fac cumparaturi pe Internet. Exista 59 de site-uri inscrise la categoria Comert electronic, pe Trafic.ro. Cel mai vizitat este Okazii.ro, care a inregistrat aproape 65.000 de vizitatori in ultimele 7 zile. Este urmat de eMag.ro, cu 31.700 de vizitatori in acelasi interval. Romanii care apeleaza la comertul electronic sunt de obicei persoane cu studii superioare, poseda un card bancar, telefon mobil si au venituri peste medie, potrivit sondajelor efectuate pe site-urile magazinelor virtuale.

TRANZACTIE. Potrivit Visa International, in Romania, comertul electronic derulat prin intermediul acestor carduri a depasit 5,7 milioane de dolari. Au fost efectuate 41.000 de tranzactii. Detinatorii romani de carduri au cheltuit 4,6 milioane de dolari pentru a plati bunuri sau servicii pe Internet. Restul de 1,1 milioane de dolari a fost cheltuit de straini pe site-urile romanesti. Valoarea medie a unei tranzactii a fost de 135 de dolari.


POLITICI
Utilizarea tot mai frecventa a tehnicilor de redirectionare a traficului Web, precum si folosirea de site-uri-capcana vor trebui sa duca la reglementari si politici mai stricte in domeniul navigarii pe Internet, spun expertii romani de la Gecad. Timpul dintre descoperirea unor vulnerabilitati si exploatarea acestora de atacatori este din ce in ce mai scurt, ceea ce va necesita un grad de alerta sporit din partea administratorilor de retea, precum si instalarea de programe automate de actualizare de catre utilizatorii individuali. In acest domeniu se va vedea diferenta dintre cei care utilizeaza sisteme de operare si aplicatii piratate, care nu beneficiaza in general de actualizari automate, si cei care utilizeaza legal respectivele programe software.

de Cristian Ionita, Alexandru Radescu
Jurnalul National
www.jurnalul.ro

Kiar asa? - Mircea Badea

Am saracit de tot. Am ramas cu o droaie de datorii. Si asta numai din cauza "sistemului ticalosit", care a decis sa ma talhareasca abject ca la drumul mare, in timp ce exponentii lui tin discursuri despre ambitiile si anvergura Europeana a tarisoarei Romanica. Si totusi am decis ca, dupa ce mi-am vandut si ultimul capat de ata neravnit de stalpii societatii, am nevoie de o masina. Intrucat nu aveam bani, am apelat la o solutie nefericita si contraproductiva: leasingul. Am cumparat, asadar, prin intermediul acestui modern sistem de a lua teapa, o masina coreeana. Noua. (M-am gandit ca n-am bani sa repar ce s-o strica si sa fie in garantie). Ieftina. Si foarte, foarte proasta. Excesiv de proasta. Deosebit de proasta. Din cale afara de proasta. Tare mandru am fost. In prima luna a functionat totul. Si stergatoarele, si aerul conditionat. Primul a cedat un cheder. De la o usa din spate. Voiai sa o inchizi, o tranteai, si pe de laturi busnea un sarpe de cauciuc care atarna seducator, atras inexorabil de gravitatie (singura lege care mai functioneaza in Romania). La service mi-au spus ca nu au pe stoc si ca trebuie sa comande in Coreea. "Cat dureaza?" – am intrebat si mi s-a raspuns ca trei saptamani. "Trebuie sa astept trei saptamani pentru un cheder?" – m-am indignat eu cetateneste. "Pai da, ca vine din Coreea." – a repetat expertul, crezand ca sunt prost si n-am priceput din prima. "De oriunde ar veni, de ce dureaza atata, o aduce un coreean inot?" – fusei eu spiritual. Acesta a fost inceputul maturizarii mele, care, aveam sa aflu in timp, ca nici coreenii nu stiu sa inoate, nici romanii nu stiu cat dureaza sapte zile. Dupa doua luni de asteptare, inca mai sunam saptamanal sa intreb daca nu cumva coreeanul care aduce chederul inot este ciung sau pur si simplu uituc. De fiecare data mi se raspundea ca vine joi si, culmea, eu de fiecare data speram. La cat sunt de naiv, o sa incep sa cred ca Adrian Nastase mai are un viitor politic, ca Mircea Geoana conduce in realitate PSD-ul sau ca Traian Basescu se lupta pe bune cu "sistemul ticalosit". Dupa inca doua luni a venit cauciucul cel sturlubatic. In total patru. E un teribil exercitiu de vointa pe care il practici pregatindu-te psihic pentru trei saptamani si traind din joi in joi pana la patru luni. Dupa care mi s-a stricat o bucsa de la servofrana. "Trei saptamani!", mi s-a spus, "ca data trecuta a fost o incurcatura, dar de data asta nu se mai repeta". Asa a fost. Termenul a fost respectat cu sfintenie: alte patru luni. Intre timp insa, am avut un crancen accident de masina in timp ce ma uitam la meci, la televizor. Da, da! La Romania – Olanda, intalnire pierduta de ai nostri cu seriozitate de coreean. A sunat interfonul si o voce a unui baiat, care avea mai putine clase decat Dan Ioan Popescu terenuri, ma anunta: "Domnu’ Mircea, v-a lovit unii masina!", Neinteresat de performanta tricolorilor nostri, un nene se dadea pe strada cu micul gigant, fantasmand ca este Sumahar, in ciuda lamaii din geam. A intrat in harbul meu parcat, de la coada si a iesit catre bot. Bilantul: Doua usi complet distruse, pragul zob, aripile sifonate, directia distrusa, la fel un pneu si doua jenti. Am facut comanda si, desigur, am asteptat patru luni. Exista si o parte buna. Intre timp imi venise bucsa de la servofrana. Cand in sfarsit am reparat-o complet, luand si o binemeritata teapa de la compania de asigurari, am intrat in Nirvana. Ce fericit eram. Beneficiam in sfarsit de masina pe care o tot plateam, in schimb primind luni de asteptare. Cand, deodata, m-a luat cu calduri. La propriu. Se stricase aerul conditionat. Ma duc la service. Un domn grabit, ca mai avea si alta treaba, zice: "A, e cip-ul! Trebuie sa facem comanda". Eu ma panichez: "Va dura patru luni, ca de obicei, va trece vara si prin urmare voi avea aer conditionat la iarna?" Gresit!!!!! Fundamental gresit!!!! De ce? Pentru ca intr-adevar a trecut vara si eu am nadusit din greu in timp ce plateam cu stoicism ratele, dar cu siguranta nu voi avea aer conditionat nici la iarna. A venit cip-ul buclucas, dar cand l-au schimbat si-au dat seama ca gresisera. Nu era el de vina. Ci un termostat, pe care, ati ghicit, trebuie sa-l comande din nou. Asadar, daca diagnosticul a fost corect, voi beneficia de optiunile complete ale rablei prin primavara, daca nu cumva se strica altceva intre timp. In curand o sa va expun teapa pe care am luat-o de la o firma de leasing si de la una de asigurari. Traim in Romania, si asta... pentru ca nu traim in Coreea.

Mircea Badea
Jurnalul National
www.jurnalul.ro

Thursday, August 25, 2005

Farame (III) - Octavian Paler

Cred ca avem o mare problema cu opiniile noastre despre vulgaritate, in general, si despre vulgaritatea celor care ne reprezinta, in special.

Poate ca directorul ziarului „Gardianul“ a comis, cum zic unii, „o magarie“ dezvaluind termenii de bordel in care se gandeste, azi, la Cotroceni, politica externa a Romaniei. „Nu se cadea“, suna reprosurile, deoarece povestea cu „licuricii“ a fost spusa intr-o carciuma, noaptea, „off the record“. Poate. Nu ma pronunt asupra regulii, intre altele si fiindca imi e greu sa fac diferenta intre adevaruri „private“ si adevaruri „publice“. In schimb, pot sa marturisesc ca mie „indiscretia“ cu pricina (pe care nimeni n-a infirmat-o pana acum) mi-a adus un mare serviciu. Mi-a risipit o prejudecata pe care o aveam in privinta vulgaritatii politicienilor din cauza ca o puneam in relatie cu scopul urmarit. Si, totodata, mi-a dezinhibat o retinere. Daca seful statului isi poate ingadui sa trateze Romania ca pe o prostituata, eu de ce as face din stuporile mele o stare „confidentiala“?

Prin toamna anului trecut, am publicat in „Cotidianul“ un articol intitulat „Un mitocan adanc“. Expuneam in el o dilema legata de d-l Basescu. Sau mitocania (ziceam) a devenit o larga banalitate pe malurile Dambovitei si a ajuns sa nu mai deranjeze, ceea ce inseamna ca e stricat ceva in sistemul nostru de valori. Sau sunt atat de multe nulitati pe scena noastra politica incat orice prezenta mai putin terna devine, cu usurinta, „interesanta“. Finalmente, consimteam ca Traian Basescu reprezinta un „caz“ jenant, de mitocanie cu mare priza la noi, dar, undeva pe la jumatatea rationamentului, ma poticneam intr-o indoiala. De vreme ce Basescu era perceput ca „spaima pesedistilor“ nu era, oare, utila popularitatea lui, oricat de dubioasa ar fi fost ea? Poate ca impotriva „sistemului ticalosit“ nu e eficient decat parul, imi ziceam.

Cele aflate din „magaria“ d-lui Stanescu m-au ajutat sa vad limpede eroarea in care ma gaseam. Un mitocan ramane un mitocan si cand adversarului cu care lupta i se pot imputa lucruri mai grave decat mitocania. El nu se va sfii sa-si extinda „stilul“, fara a tine cont de limitele obligatorii, asa cum sunt nevoit sa constat azi. Nu mai e demult o surpriza ca d-l Basescu n-are prea multe griji in materie de limbaj. Dar, recunosc, nu mi-a trecut niciodata prin minte ca presedintele Romaniei isi poate motiva ca ultimul derbedeu slugarnicia fata de administratia de la Washington si ostilitatea aratata Europei in care vrem sa ne integram. La ora aceasta, imi e, pur si simplu, rusine, ca roman, gandindu-ma la ce – si, mai ales, cum! – se va fi discutat despre „licurici“ in cancelariile occidentale.

Si nu ma pot opri la atat. Chiar faptul ca s-a trecut usor peste aceasta „revelatie“, retinandu-se doar ca n-a fost respectata regula confidentialitatii, imi da serios de gandit. Cred ca avem o mare problema cu opiniile noastre despre vulgaritate, in general, si despre vulgaritatea celor care ne reprezinta, in special. Exista o forma de ipocrizie care nu e deloc condamnabila in lumea civilizata. Dimpotriva, e impusa de norme elementare de bunacuviinta. O societate in care vulgaritatea nu mai socheaza pe nimeni, ba chiar devine „simpatica“, nu poate emite pretentii de civilizatie, cred. Oricat de inapoiata economic era, lumea semi-patriarhala in care am copilarit eu, care n-avea decat o idee vaga despre electricitate sau despre sosete, era, mental, mult mai civilizata, daca intelegem prin civilizatie nu Internet, telefonie mobila etc., ci asumarea unor valori. Ma tem ca, in ultimii saptezeci de ani, in care au disparut, mai intai, boierimea si, apoi, taranimea, Romania a cunoscut o singura „victorie“ sociala: a mahalalei. „Victorie“ echivalenta cu o catastrofa. Asta ar explica multe. Inclusiv faptul ca mitocania a cucerit si Palatul

Cotroceni. Si ca ea are fani.

Mi se va reprosa ca sunt lipsit de umor. Ei bine, sunt! Dar, ca sa folosesc o formula clasica: „Am spus si mi-am izbavit sufletul“.

Prin anii ’30, un boier valah, care considera Europa o simpla anexa a Bucurestiului, a tras in Austria semnalul de alarma, in tren, fiindca ii placea tinutul si voia sa-l vada mai bine. Amenintat de controlor cu o amenda, el s-a intors spre consoarta: „Spune-i, draga, cine sunt eu“. Acest exemplu (pe care l-am aflat din cartea lui Paul Morand despre Bucuresti) spune multe despre aplombul cu care se poate infrunta ridicolul la noi.

O asemenea scena nu s-ar mai putea petrece, totusi, azi. Intai, fiindca nu mai avem boieri care sa poata socoti Europa o anexa a Bucurestiului. Avem numai proaspat invartiti. Or, acestia n-au curaj sa infrunte ridicolul dincolo de mediul in care sunt scutiti de complexe. Ei infrunta ridicolul cu mare aplomb doar aici, la televizor, cand se injura intre ei (sper ca nu e nevoie sa dau exemple). Apoi, si-i poate inchipui cineva pe acesti parveniti avand emotii estetice?

Sincer, nu inteleg. Cum isi inchipuie, oare, Mircea Geoana ca va putea face cariera politica intr-o tara in care bascalia e o placere nationala, avand o porecla ca „prostanacul“? Aceasta porecla rautacioasa il va urmari ca un blestem. In Romania, daca te pricopsesti cu o asemenea eticheta, nu exista decat doua solutii intre care poti sa decizi. Ori ai piele de bivol si nu-ti pasa. Ori te retragi din politica.

Octavian Paler - Cotidianul
www.cotidianul.ro

25 de ani de Solidaritatea - Liviu Antonesei

Intre 28 august si 1 septembrie, la Varsovia si la Gdansk se va celebra implinirea unui sfert de veac de la crearea Solidaritatii, moment care a dat semnalul libertatii pentru jumatatea noastra de Europa.

Poimiine incep, la Varsovia, festivitatile de aniversare a 25 de ani de la aparitia Sindicatului Solidaritatea, care a marcat inceputul sfirsitului pentru sistemul comunist european. Crearea sindicatului a fost precedata de alegerea unui Papa polonez, cel mai eficace sprijinitor al initiativei lui Walesa, dar si de o lunga traditie revendicativa si, indeosebi, de crearea KOR, organizatie intelectuala de sprijinire a familiilor muncitorilor persecutati pentru participarea la revoltele din anii ‘70. Din KOR vor sosi si consilierii Solidaritatii, Michnik, Geremek, Mazowiecki etc., care au ajutat-o sa se organizeze, sa-si elaboreze programele revendicative, sa evite confruntarea violenta cu fortele de represiune. Chiar daca, in decembrie 1981 – in cinematografele Varsoviei rula Apocalypse Now – regimul comunist a scos sindicatul, cu care negocia lista reformelor si care ajunsese la 10 milioane de membri, in afara legii instaurind legea martiala, trimitind liderii si consilierii in inchisori si domiciliu fortat, spiritul acesteia nu a putut fi infrint. Solidaritatea a functionat in ilegalitate, „Gazeta Wyborcza“ a continuat sa apara, radioul sindicatului reusea sa emita zilnic, pastrind viu spiritul libertatii.

Aparitia Solidaritatii l-a obligat pe Gorbaciov sa introduca „in tara sovietelor“ reformele centrate pe „glasnosti“ si „perestroika“, impuse si statelor-satelit. Doar ca reforma comunismului s-a dovedit imposibila, iar libertatile acordate au obligat la libertatea completa, contribuind la disolutia Imperiului Interior si, apoi, a celui Exterior. In 1989, revolutia anticomunista a cuprins, practic, tot „lagarul socialist“. In martie, regimul Jaruzelski a fost obligat nu doar sa recunoasca legalitatea Solidaritatii, ci si sa imparta puterea cu aceasta, la primele alegeri libere partidul comunist a iesit din istorie, Walesa a devenit presedinte, guvernul a fost alcatuit de partidele care reprezentau sindicatul liber. In iunie, in Ungaria, opozitia a cistigat alegerile, iar in toamna s-a prabusit Zidul de la Berlin, a avut loc Revolutia de catifea din Cehoslovacia, Havel s-a mutat de la inchisoare „la Palat“, a inceput prabusirea regimurilor totalitare europene, sfirsind singeros cu cel din Romania.

La aniversarea organizata de Fundatia Solidaritatea si de Institutul Lech Walesa, sub presedintia lui Bronislaw Geremek, la Varsovia si Gdansk, se vor afla nume mari ale disidentei estice (Havel, Jerzy Buzek, Jan Bielecki, Serghei Kovaliov, Antoni Nowicki etc.), oameni politici (presedintele Kwasniewski, Mandela, Madeleine Albright, Zbigniew Brezinski, Jose Manuel Durao Barroso), cardinalul Lustiger, arhiepiscopul Zycinski, Lordul Dahrendorf, Alain Touraine. Mai multe, la intoarcere!

Liviu Antonesei
Cotidianul
www.cotidianul.ro

Tuesday, August 23, 2005

Politica de carciuma - Marius Tuca

Exista din ce in ce mai multe dovezi ca in Romania politica se face, se desface la carciuma. Ultimul scandal a plecat de la Il Capitan, o terasa pe malul Lacului Snagov, de la de-acum celebra intalnire dintre primul-ministru, un ziarist, un om de afaceri s.a.m.d. Remanierea cica s-a facut la Golden Blitz, un restaurant frecventat de presedintele Traian Basescu. Ca sa nu mai amintim de Ciresica, cel mai mediatizat restaurant din aceasta vara, unde acelasi presedinte a scos la lumina spritul, blues-ul si pe Tariceanu. Mare mirare daca, in meniurile restaurantelor sus-amintite, n-o sa apara feluri de mancare cum ar fi: "ciorba de pui a la Sorin Rosca Stanescu" sau hamsie remaniata cu ceapa, de exemplu. De fapt, nu trebuie sa ne miram foarte tare, dar carciuma a avut dintotdeauna un rol esential in politica romaneasca. Totusi, cred ca dupa decembrie ’89 politicienii romani au facut si au desfacut soarta tarii mai mult printre chelneri si frapiere, decat prin camerele Parlamentului sau Guvernului. Nu stiu daca e un avantaj pentru soarta eternei si fascinantei Romanii, dar deciziile lor cred ca au fost influentate foarte mult si de felurile de mancare servite in timpul tuturor intalnirilor de taina. Va dati seama ce fel de decizii s-au luat pe vremea cand mititeii sau ceafa de porc cu cartofi prajiti au reprezentat principalul fel de mancare al politicienilor nostri? Mi-e teama ca Romania a depins in toata aceasta perioada in mare masura de sprit si ca destinul ei a stat in ciorba de potroace. Caci, din pacate, si dupa intrarea masiva a pastelor si branzeturilor frantuzesti, obiceiurile in politica romaneasca au ramas aceleasi. S-ar putea ca alesii nostri, dupa ce-au servit niste feluri sofisticate pe la noile restaurante deschise pe malurile Dambovitei inainte de a ajunge acasa, sa fi trecut pe la Cocosatu’, sa manance si ei ceva, niste mititei eventual. De asemenea, mai cred ca soarta noastra a mai depins si de lautarii care, spre ziua, cu cantece de inima albastra, i-au facut pe-ai nostri sa uite ce fac, cu ce se ocupa, cine sunt, lasand Romania pe mana si la inspiratia lautarului, avand lipita de frunte, cu scuipat, o suta de euro...

Ce-o sa mai cantam noi prin toate carciumile inconjurati de lautari: "Da Europa cu biciu-n mine!..."

Marius Tuca - Jurnalul National
www.jurnalul.ro

O remaniere anticipată - Octavian Andronic

Dacă exceptăm ieşirea din Executiv a doamnei Mona Muscă, la cerere, putem considera că guvernul Tăriceanu se află, după şapte luni, în faţa primului său exerciţiu de remaniere. O operaţiune incontestabil mai dificilă în cazul unei Alianţe, decât în acela al unui partid 'unic' aflat la putere.

Dacă nu mă înşel, tot pe la vreo şapte luni s-a produs prima remaniere a guvernului Ciorbea, iar unul dintre primii miniştri aflaţi pe lista de înlocuiri a fost tocmai Călin Popescu Tăriceanu, titular, ce nu a reuşit să confirme la Industrie şi Comerţ.

Pentru această mişcare, Ciorbea a avut nevoie de acceptul tuturor celor 'trei' grei aflaţi atunci într-o coaliţie, în care luptele interne erau mult mai intense şi mai dure decât cele de astăzi, în condiţiile în care Ciorbea era susţinut de preşedintele Constantinescu, dar respins aproape în bloc, de liderii partidelor.

Remanierea de acum, în pofida extrem de slabelor performanţe ale Guvernului de 'strânsură', alcătuit în pripă, după neaşteptata manevră a lui Băsescu care a încredinţat 'direct' formarea noului guvern Coaliţiei, survine cu o întârziere care costă.

Pentru că ineficacitatea majorităţii titularilor - şi aici nu mai este vorba doar de 'lista secretă' care se vehiculează în prezent - face ca sentimentul că aproape nimic nu se mişcă, nu progresează să devină tot mai stresant.

'Echilibrul de forţe' din Alianţă face şi el ca această reparaţie din mers să corespundă mai degrabă parităţii convenite, decât necesarului real de 'piese uzate'.

Pentru că domnii Seculici, Cinteză, Popescu, Dinga şi doamna Sulfina Barbu nu sunt cu mult mai slabi decât Atanasiu de la Apărare, de pildă, sau chiar decât Ungureanu de la Externe, ca să-i pomenesc doar pe cei despre care se mai ştie câte ceva, pentru că, aceasta e realitatea: în guvernul Tăriceanu lucrează, după şapte luni, numeroşi anonimi, despre care nici măcar propriul personal nu a auzit mare lucru.

Altă problemă majoră este aceea că, dacă se ajunge până la urmă la o înţelegere cantitativă (atâţia de-ai noştri şi atâţia de-ai voştri) nimic nu justifică speranţa că înlocuitorii vor fi cu o iotă mai buni decât cei ce vor fi demişi.

Peste toată această tevatură vine, la final, votul sau veto-ul prezidenţial, pentru că Traian Băsescu îşi rezervă posibilitatea de a-i face surprize unui premier cu care nu mai comunică decât prin presă.

Octavian Andronic - Informatia.ro
Amos News

Luminita de la capatul pumnalului

Am sa plec peste doua luni in Franta ca "mesager al culturii romanesti", intr-un grup de doisprezece scriitori romani. Colegii mei sunt buni scriitori, perfect comparabili cu oricare altii din lumea larga. Sunt produsele de lux ale unui instinct national care nu si-a abandonat niciodata complet, indiferent de erorile si ororile istoriei, traseul european, sentimentul ca e parte organica din acest continent spiritual si din lumea civilizata.

Toata marturia noastra in acest sens nu va face insa doi bani, pentru ca ea nu va reusi sa schimbe o iota dintr-o alta marturie, care ne preceda penibil, idiot, nespus de dureros, sosirea in Franta. E ca si cand acolo vom fi treisprezece, intre care unul cu o voce incomparabil mai puternica decat a celorlalti, pentru ca e vocea nebuniei, a fanatismului si a crimei. In ochii lumii, Luminita Solcan e de o suta de mii de ori mai romanca decat mine.

Pentru lumea decenta, ea e adevaratul "mesager al culturii romanesti". Uneori simt ca m-am saturat de soarta mea pana peste cap. Pur si simplu nu vreau sa merg in Franta purtand masca asasinei de la Taize, mi-a ajuns si mi-a rasajuns sa fiu privit ca zdrentarosul, barbarul si descreieratul Europei!

La ora aceasta suntem, in ochii lumii, un popor de douazeci de milioane de asasini ai fratelui Roger. Sa nu ne facem iluzia ca lucrurile stau altfel. Femeia care s-a apropiat pe la spate de calugarul de 90 de ani, unul dintre cei mai buni si mai sfinti oameni de pe pamant, si care i-a-nfipt cutitul intre omoplati, lipsindu-l astfel de o moarte blanda in patul lui, putea sa fie de orice natie, dar ea n-a fost nici suedeza, nici gaboneza, nici chiliana, nici sarboaica, nici rusoaica.

S-a-ntamplat sa fie dintr-un popor despre care francezul mediu deja stia ca si-a tinut copiii orfani, bolnavi de SIDA, in conditii de exterminare. Un popor care a pacalit Occidentul cu o revolutie trucata, care imediat dupa aceea a invadat continentul cu o scursura ce a pradat si-a asasinat pretutindeni, care si-a perpetuat retelele mafiote securisto-comuniste pana-n ziua de azi, care are cea mai mare coruptie si cel mai scazut salariu minim pe economie din Europa. Un popor care inca mai practica exorcisme samanice chiar in sanul bisericii nationale, crucificand si torturand. Sa nu ne imaginam ca, pe merit sau nu, suntem altfel vazuti in lume.

Puteti spune ca e un caz izolat, care va fi uitat dupa o vreme. Ca femeia era nebuna inainte de a fi romanca. Sunt absolut de acord, cu exceptia faptului ca incidentul va fi cu adevarat uitat. Ceva va ramane. Si nu legat de femeia din Iasi cu nebunia ei cu tot, ci de fiecare dintre noi. Fapta ei, intolerabila si monstruoasa oricum ai lua-o, va intari exponential imaginea noastra umilitoare, ne va face sa iesim in lume si mai contaminati de acel damf fetid pe care multi dintre noi nu-l merita.

Luminita Solcan a pretins ca ea n-a vrut decat sa atraga atentia parintelui Roger. Si cum sa atragi mai bine atentia decat infigind un cutit in spate? Poate ca si romanul care-a asasinat-o pe sotia insarcinata cu doi gemeni a vamesului elvetian a vrut doar sa-i atraga atentia. Poate ca si cei mai instariti oameni din fiecare sat, care si-au facut, din furturi si talharii, palate cu turnulete de tabla si cu BMW-uri in curte sunt bieti oameni frustrati care vor sa atraga atentia lumii. Poate ca asta e modul romanesc de a cere atentie, prin minciuna generalizata, prin dispretul legii si al vietii...

Caci ii las acum pe occidentali, cu idiosincraziile lor intemeiate sau nu, in pace si ma-ntreb daca nu cumva ar trebui sa ne-o asumam pe Luminita Solcan. De unde-a iesit ea? Din ce lume, cu ce valori? Ce forte coplesitoare au actionat asupra ei facand-o sa treaca de teribila poarta interioara pe care scrie "Sa nu ucizi"? Ar fi o copilarie sa negam ca, macar unele dintre aceste forte, sunt presiunile lumii noastre romanesti, presiuni pe care, chiar daca n-am devenit ucigasi, le simtim foarte bine cu totii: blestemul anonimatului, al saraciei, al numelui rau, al lipsei de perspective. Cioran era vitriolat de faptul de-a apartine unui neam obscur. Intre timp, neamul romanesc, doar obscur pe atunci in ochii lumii civilizate, s-a transformat intr-un neam suspect, daca nu odios de-a dreptul. Si pare ca merge din rau in mai rau.

De cincisprezece ani asteptam sa zarim luminita de la capatul tunelului. Ni s-a dat in schimb, pe neasteptate, cu o ironie demiurgica intr-adevar cioraniana, doar Luminita de la capatul pumnalului...

Ma-ntreb daca nu e singura pe care o meritam.

Mircea Cartarescu - Jurnalul National
www.jurnalul.ro

Monday, August 08, 2005

Schimbare de tactica in razboiul dintre presedinte si premier

Luni, 1 august 2005, o stire senzationala a facut sa creasca in intensitate lumina micilor ecrane: exista pericolul "ca oameni din Executiv sa intre sub influenta unor grupuri de interese economice"! si astfel Guvernul e pe cale sa ia decizii politice raspunzand unor interese straine de programul de guvernare.

Din 1990 si pana azi, guvernelor Romaniei li s-au adus multe si felurite acuzatii. De la cea de incompetenta pana la cea de coruptie. Nici una dintre acuzatiile anterioare nu o intrece insa pe cea facuta publica in prima zi de august 2005. A vorbi de pericolul ca "oameni din Executiv sa intre sub influenta unor grupuri de interese economice" inseamna a sugera ca ministri ai Guvernului Tariceanu au intrat deja in negustorii intense cu grupuri mafiote, dispusi sa promoveze masuri in stare sa atenteze la siguranta nationala.

Aceasta acuzatie de o gravitate unica in istoria noastra postdecembrista nu era lansata de vreun lider al Opozitiei. Un lider al Opozitiei nu si-ar fi permis o asemenea acuzatie. I s-ar fi cerut imediat probe. Ba, mai mult, primul-ministru ar fi raspuns cu invitatia de confruntare la Tribunal. Nu venea aceasta acuzatie nici din partea unui jurnalist. Ar fi riscat sa faca fata unei campanii mai distrugatoare decat cea careia i-a fost victima Evenimentul Zilei dupa publicarea nefericitei dezvaluiri cu betia Monicai Macovei.

Acuzatia venea de la Presedintia Romaniei! si nu era vorba de una dintre acele declaratii hazardate ale lui Traian Basescu sub pretextul ca si presedintele e om si, in consecinta, are dreptul sa bata campii. Nu, acuzatia era lansata intr-un comunicat al Presedintiei, citit cu voce tare si solemna de Adriana Saftoiu. E drept, distinsa purtatoare de cuvant a Presedintiei nu era imbracata in negru, culoare menita a intari gravitatea unui asemenea moment in care insasi Presedintia, vazand Guvernul pe cale de a se duce direct in bratele grupurilor mafiote, s-a asezat in calea lui, ca un erou bolsevic in fata drezinei albgardiste, pentru a-l opri in ultima clipa. Bluzita viu colorata si cu maneci scurte a Adrianei Saftoiu era mai degraba potrivita anuntului ca presedintele isi va reface viata, decat celui privind inaltul avertisment. Cum insa actuala administratie prezidentiala vadeste un deosebit gust pentru creativitate, tinuta Adrianei Saftoiu n-a slabit cu nimic gravitatea acuzatiei aduse Guvernului.

Nu putem exclude posibilitatea ca presedintele sa afle la un moment dat ca anumiti ministri sunt pe cale de a intra sub influenta unor grupuri de interese economice. Serviciile secrete il tin la curent cu fapte tinand de siguranta nationala. Ca sa nu mai spunem ca astfel de lucruri se pot afla si umbland noaptea pe strazile Bucurestilor in travesti, mai ceva decat Harun Al Rashid pe strazile Bagdadului cu mult inainte de venirea americanilor. Primul si cel mai important lucru intr-o astfel de situatie ramane prevenirea pericolului. Iar pentru aceasta era suficient ca Traian Basescu sa aiba o discutie intre patru ochi cu primul-ministru. Asa se procedeaza nu numai intre politicieni apartinand aceleiasi forte politice, dar si intre oameni despre care se presupune ca au constiinta inaltei lor responsabilitati in cadrul statului roman. Sa presupunem insa ca intre cei doi nu exista acea relatie de minima incredere care sa dea posibilitatea unei discutii intre patru ochi. Suntem siguri ca Traian Basescu gasea pana la urma o formula de a-l avertiza pe premier. Domnia sa e un presedinte mai mult decat original, amintind de sefii de stat din literatura latino-americana, acei sefi de stat care fac omlete in direct si la ore de varf sau fac reclama contra cost la leacuri de ultima ora impotriva blenoragiei. Sub acest semn, domnia sa putea alege o cale mai zurlie de a-l informa pe Calin Popescu Tariceanu. Putea, de exemplu, sa alcatuiasca o anonima cu grosolane greseli de ortografie, sa nu fie recunoscut, si s-o puna personal in cutia postala a familiei Tariceanu.

Traian Basescu n-a ales nici unul dintre mijloacele apartinand relatiilor normale dintre doi stalpi ai Puterii sau, mai bine zis, dintre doi oameni avand acelasi interes: ca treburile tarii sa mearga bine. Nu numai c-a preferat calea publicitatii pentru a avertiza asupra pericolului, dar, mai mult, a apelat la formula comunicatului oficial. E limpede ca presedintele a urmarit altceva decat blocarea unor masuri descoperite ca fiind sub influenta unor interese mafiote. Si anume, sa stie tot romanul ca Guvernul Tariceanu e vulnerabil la influenta unor grupuri mafiote.

Nu mai incape discutie ca Traian Basescu moare sa-l dea jos pe Calin Popescu Tariceanu. E o realitate amintind de relatia dintre Ion Iliescu si Petre Roman in septembrie 1991 sau de relatia dintre Emil Constantinescu si Radu Vasile in 1999. Cei doi au avut la indemana pentru a-si satisface vrerea instrumente extrem de eficiente. Ion Iliescu, minerii, iar Emil Constantinescu, prevederile constitutionale. Traian Basescu n-are la dispozitie aceste instrumente. Minerii n-au cum sa mai vina, chiar daca Miron Cozma, intr-un prea plin de recunostinta c-a scapat de puscarie, ar fi gata sa se aseze in fruntea lor. Revizuita in 2003, Constitutia nu e nici ea de vreun folos domnului presedinte. Dimpotriva, daca ne gandim bine, Constitutia tine partea lui Calin Popescu Tariceanu.

In aceste conditii, Traian Basescu a apelat un timp la formula cu care l-a daramat pe Victor Ciorbea in 1997: scoaterea din sarite. Atunci, fostul ministru al Transporturilor a dat un interviu prin care-l ataca dur pe primul-ministru. Un gest provocator, unul dintre gesturile tipice lui Traian Basescu, de a surprinde prin lucruri pe care oamenii de bun-simt sunt convinsi ca un om normal nu le poate face. Victor Ciorbea a cazut in capcana. I-a cerut public lui Traian Basescu sa-si retraga acuzatiile. Ministrul atata astepta! si-a dat imediat demisia. Si astfel trucul cu provocarea menita a-l scoate din sarite pe celalalt si-a dovedit eficienta.

Trucul n-a mai mers in cazul lui Calin Popescu Tariceanu. Premierul n-a intrat in logica escaladarii scandalului. Cum s-ar spune pe maidan, nu s-a luat in gura cu Traian Basescu.

Sesizand noutatea, presedintele a schimbat tactica. A trecut la o formula dupa care nu se da in vant, dar pe care se vede obligat s-o practice: compromiterea imaginii premierului printr-o serie de operatiuni mediatice spectaculoase. In locul atacului frontal asupra cetatii, asediul indelungat, pana cand cei dinauntru se predau, istoviti de foame si de sete. In locul viiturii naprasnice, nenumarate lovituri in dig, pana acesta se surpa. Nu intamplator, chestia cu grupurile de interese a venit dupa alte lovituri indreptate impotriva lui Calin Popescu Tariceanu: interventia lui Theodor Stolojan, demisia Monei Musca, rebeliunea lui Ionut Popescu, insinuarea prezidentiala ca premierul cocheteaza cu PSD, avertismentul conducerii PD. Prin astfel de izbituri sistematice se tinteste prabusirea lui Calin Popescu Tariceanu si a PNL in sondaje. Gratie unei prese dirijate de la Cotroceni, gratie societatii civile care a trecut de partea lui Traian Basescu, asupra liderilor PNL se exercita o presiune uriasa menita a-i convinge ca premierul trebuie debarcat: atat din fruntea Guvernului, cat si din fruntea partidului.

A sesizat, la randu-i, Calin Popescu Tariceanu noua cale de atac? Se pare ca da, o data ce acum n-a mai trecut cu vederea atacul dinspre Cotroceni. Fara a intra in logica scandalului public, de mahala, cu vorbe aruncate peste gard, o data cu continutul oalei de noapte, premierul a solicitat SRI si SIE sa-i raspunda daca exista un asemenea pericol. Lovitura buna! Cele doua servicii, care alesesera calea soptitului la inalta ureche prezidentiala, s-au vazut obligate sa nege.

Va reusi sa faca fata Calin Popescu Tariceanu acestui asediu anuntat pe termen lung si cu momente imprevizibile?

Greu de raspuns.

Ion Cristoiu - Jurnalul National
www.jurnalul.ro

Ionela Prunache - Mircea Badea

Asa o cheama pe doamna care apare intr-o reclama la iaurt, difuzata foarte des. Ne spune ca se numeste astfel si ca este cercetator la firma producatoare. Cercetator in iaurt?!?! Exista asa ceva?! Iata ca da. Si-mi aduc aminte de bancul vechi, pe care il voi transforma un pic, cu doua doamne "conlocuitoare" care intreaba: "Aci e dom’ doctor de ghiceste-n iaurt?". Avem, probabil, si cercetatori in apa plata, experti in fete de masa si academicieni sectiunea mustar. Pai, de ce n-am avea, de vreme ce la toate posturile de televiziune am vazut ca exista si "specialisti in situatii de criza"?! Se va revendica, in curand, descoperirea mersului pe jos si a apei calde. La un moment dat, in Romania, se vorbea despre existenta a 15.000 de specialisti. Sigur ca nu i-a vazut nimeni, dar ce vreti sa cred acum? Ca fostul presedinte ne-a mintit? Doamne fereste! E ca echipa de profesionisti despre care imi povestea Adrian Sarbu: "Aici, la noi, in spatele aparentei frivolitati, se ascunde o echipa de profesionisti!". La care eu i-am raspuns: "Da! Dar ati vazut ce bine s-a ascuns?".

E incredibil ca in Romania, tara atator somitati, specialisti, experti, cercetatori, care analizeaza, controleaza si stapanesc pana si cele mai fine detalii ale vietii noastre, e greu de gasit cineva care sa nu greseasca flagrant cand iti pune gresie sau cand iti inlocuieste o teava, sau cand iti repara masina. A, sau cand conduce tara. Cate contradictii stridente, carceluri in exprimare, ezitari natange si, de multe ori, dovezi de inactivitate cerebrala ne-au oferit dragii nostri conducatori, doar in ultimele doua saptamani? Nici un castigator al olimpiadei internationale de matematica, pregatindu-se sa plece din Romania catre o tara civilizata, n-ar sti sa numere pana acolo. TVA-ul, ordonanta "Tractorul" si in ultima instanta "capodopera", retinerea pasapoartelor, sunt doar cateva. TVA-ul a fost tema ce a permis baterea campilor la modul cel mai sprintar. Cate capete (toate luminate), atatea versiuni si opinii. La fel cu ordonanta "Tractorul". La fel cu agricultura. Si asta din partea oamenilor din aceeasi tabara, care, acum 8 luni, cu voce sigura, aparent fara lipsa de calciu si suficienta ironica, incercau sa ne convinga de "strategia lor coerenta", de faptul ca toate detaliile sunt puse la punct si doar votul nostru mai lipseste pentru a intra pe un drum riguros premeditat. "Tare e bratul, brav e carmarciul!" pareau a ne spune viitorii castigatori ai alegerilor. Azi, situatia s-a schimbat drastic: "Tare e capul, grav e carmaciul!". Acesti politicieni "responsabili" descopera notiuni elementare (ca nu poti sa alergi daca nu ai invatat sa mergi) si experimenteaza diletant decizii care ne afecteaza dramatic. Nu stiu daca e vorba mai degraba de cinism sau mai degraba de candoare.

Ambele sunt la fel de teribile ca efect. Confiscarea pasapoartelor vine, ca un orgasm al aberatiilor, sa implineasca si sa confirme perceptia de improvizatie talamba. Sunt motivatii fundamentale de drept care te impiedica sa iei o astfel de masura, dar chiar daca nu le cunosti, pentru ca esti total nepregatit, macar un calcul politicianist sa faci: nu poti lovi exact in electoratul care in proportie de 95% a votat cu Alianta: cei care lucreaza afara. Si sa mai vrei si cu orice pret sa faci alegeri anticipate si sa mai ai si pretentia sa le castigi pe sistemul de la locale: dati-mi un consiliu si rezolv problemele. Ce probleme s-au rezolvat pana acum? Ca pe alea care au aparut le stiu. Cei care pana mai ieri pareau niste competenti comandanti de transatlantic capata acum imaginea de vatmani jucatori la 4 din 69. Oricum, oameni buni, putem sa stam linistiti macar dintr-un punct de vedere: iaurtul este sub control in Romania. Ionela Prunache vegheaza.

Jurnalul National - Mircea Badea
www.jurnalul.ro

Wednesday, August 03, 2005

Jurnal de canicula - Marius Tuca

Orele trec foarte greu. Mai ales daca n-ai aer conditionat. La birou, in masina si, mai ales, acasa. Si daca nu te-ai fi gandit si razgandit de atatea ori sa-ti pui aer conditionat acasa. Dar a plouat intruna de la inceputul anului si nu ti-a mai stat mintea la aerul conditionat. Acum, orice firma ti-l monteaza in maximum trei saptamani de la data comenzii. Cum ar veni, cu putin noroc, te poate prinde toamna cu aer conditionat. Ce misto! Stai la fereastra cu aerul conditionat dat drumul, eventual cu o patura pe genunchi sau pe spate, si te uiti cum frunzele ruginii cad si pasarile calatoare se duc! Dar sa ne intoarcem la canicula. Nu va enerveaza cei care stau la soare pe marginea unui trotuar cu o batista pe cap si cu un evantai in mana? Ei vor sa spuna ca e canicula si de-asta nu mai pot si, din cand in cand, isi mai toarna cate o sticluta de apa pe cap! E canicula, stim si noi, nu trebuie sa ne mai arate si ei! Si daca n-o fac ei, o fac televiziunile! Care si-au inmultit buletinele de stiri meteorologice – s-au si lansat noi vedete de televiziune in domeniu – si prezinta din ora-n ora cu un sarg iesit din comun numarul mortilor caniculei. Cica e factor adjuvant canicula! Iar noi habar n-aveam! Si-n plus, exista o moda noua la televiziunile noastre, si-anume de a compara "numarul mortilor de la inundatii" cu "numarul mortilor de la canicula". Care pe care! Tot la fel de enervante devin relatarile din locurile aglomerate, adica de acolo de unde au fugit oamenii de canicula. Intelegeti? Nu intelegeti nimic din cauza caniculei. Uitasem, la fel de enervante sunt locurile publice care au aer conditionat, mai putin la toaleta! Unde, daca ai avut norocul sa ajungi, incep sa curga instantaneu apele de pe tine, iar cand te intorci la binecuvantatul loc cu aer conditionat, ingheti de te ia dracu’! Iar daca ai avut norocul sa lasi intre timp masina cu aer conditionat in soare, pana ii dai drumul esti ca un nou-nascut, doar ca-ti lipseste placenta. In rest, la fel de vioi si, mai ales, la fel de fleasca. Si daca mai ai si norocul dupa o zi intreaga de dusuri scotiene sa ti se fi stricat aerul conditionat pe care l-ai lasat pornit cand ai plecat de acasa, poti sa dormi linistit. Canicula lucreaza pentru tine!

Marius Tuca
Jurnalul National
www.jurnalul.ro

Sunday, July 24, 2005

De ce 'uram' femeile - Mircea Badea

Barbatul este o oaie! "Pai, o oaie este capabila de ura?" – o sa ma intrebati. "N-ai citit Miorita?" E adevarat. Acolo, oaia nu era capabila de nimic. De unde si asemanarea cu barbatul. Suntem natangi, neajutorati, de cele mai multe ori chiar pampalai. (Sper ca nu va deranjeaza exprimarea colocviala.) Credem ca suntem duri, ne construim in cap statui de eroi mitici, suntem virili in spatele volanului, coplesiti de propria importanta cand platim intretinerea, impetuosi cand deschidem o bere, atragatori pana la lesin cand ridicam o spranceana catre duduia de la benzinarie care poarta o bluza decoltata. Pornim chiar si la vanatoare, din dorinta de "cuceriri" care sa ateste, daca mai era nevoie, ca suntem barbati adevarati, stapani ai Universului, forte in stare bruta. In fata noastra, femeile, aceste fiinte neajutorate, care tanjesc dupa protectia noastra indispensabila, nu au nici o sansa, sunt victime sigure prin propria conditie. Ce papagali! Ma scuzati, pornisem de la oi. In ritmul asta, barbatii vor fi comparati cu o menajerie intreaga. Ceea ce poate fi posibil, cu exceptia unei singure categorii: animalele de prada. Varful lantului trofic este ocupat, fara indoiala, chiar de femei. Ele conduc, de fapt, ritualul vanatorii.

In realitate, barbatul nu alege niciodata, ci este ales. El cel mult isi face campanie electorala. Asta o sa va confirme orice barbat incununat cu aura si reputatie de seducator (a nu se intelege ca e cazul meu), daca este sincer. Smecheria e ca, din experienta, el nu incearca niciodata acolo unde simte si stie ca nu are sanse, acolo unde nu este deja ales. Aparentele fragilitatii, gingasiei, nevoii de sprijin sunt componente esentiale ale arsenalului feminin. Toate sunt puse in scena cu o arta atat de inalta, incat aceasta nu poate veni din premeditare si luciditate, ci din instinct, reflex si menire. Ofensiva ei nu e niciodata zvacnita, ci insinuata si continua, pana cand barbatul este legat fedeles cu fire pe care el nu le va vedea niciodata, dar ale caror consecinte sunt evidente. Isi da seama ca de mult nu a mai iesit cu prietenii la o bere, ca hainele pe care le are sunt toate alese de ea, ca nici papucii nu si-i mai poate gasi singur si ca, in general, nu mai exista initiative si actiuni la singular.

Pluralul este la guvernare, cu exceptia momentelor cand ea are nevoie de intimitate, chiar daca momentele lui in acest sens au disparut de o vesnicie. Femeia face pasi mici si abili, in timp ce el este furat de peisaj, si cand se uita din nou la ea isi da seama ca nu mai e la distanta la care o lasase, ci e lipita de el, incolacita in jurul lui, iar marele barbat e vulnerabil si dependent. Uneori, cei mai optimisti, si, prin urmare, mai naivi, cred ca pot rezolva situatia si redobandi teritoriul pierdut prin discutii. Ha, ha! Ce eroare! Ce iluzie! Nimeni n-a rezolvat niciodata nimic prin parlamentari cu o femeie. Premisele sunt gresite, intrucat ele nu au un sistem de gandire bazat pe aceleasi axiome si guvernat de aceleasi legi cu cel al unui barbat.

Apropo, cea mai stupida intrebare pe care poti sa o pui unei femei este: "De ce?". Nu va sti sa-ti raspunda niciodata. Intreband-o asta, o chinuiesti si nimic mai mult. Ba starnesti si resentimente. Singurul lucru pe care il poti face unei femei este sa o parasesti. Atat. In rest, odata inceputa relatia, esti pe orbita catre pozitia de sclav pe plantatie. Uneori, cand au de-a face cu exemplare masculine mai indaratnice, ele scot la iveala arma totala, bomba atomica, pe care o lanseaza direct in calcaiul lui Ahile: incep sa planga. Aici s-a terminat. Nu pot exista supravietuitori. Si gata. Batalia este castigata fara drept de apel. Multi vor intelege ca sunt un misogin teribil sau, mai amuzant, ca n-am intalnit eu femeia potrivita. Gresit. Nu fac altceva decat sa recunosc superioritatea rasei feminine asupra celei puerile, masculine.

De fapt, generatiile de barbati sunt crescute de femei. Cu totii am ramas undeva, intr-un cotlon al subconstientului, negat cu vehementa inutila, baieteii mamei. Si observ ca aceasta stare de fapt este perceputa inconstient si de regnul masculin, la care se observa o feminizare din ce in ce mai hotarata. Probabil din motive aspirationale catre puterea rasei superioare sau poate din mimetism, barbatii desfasoara, din ce in ce mai dezinhibati, actiuni odinioara strict feminine: isi fac manichiura si pedichiura, se penseaza, isi dau cu crema, ba chiar se si epileaza. Aproape ca ma simt vinovat si anarhist daca inca mai fac pipi din picioare. Nu cumva din asezat e mai comod?

Se spune ca IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. In curand, IN LOCUL fiecarui barbat de succes se va afla o femeie puternica.

P.S.: Si mi-a dat mama voie sa scriu acest articol!

Jurnalul National
www.jurnalul.ro